Nu stiu… martie 21, 2008

Nu stiu cum ar fi fost, daca nu era, dar banuiesc….Nu stiu daca iti poti imagina, daca era altcumva, dar ma pot intreba… Nu stiu daca te gandesti atat de intens pe cat mi se pare, dar pot sa-mi inchipui… Nu stiu daca visezi, dar mi-as dori… Nu stiu sa intreb, dar ma stradui… Nu stiu sa vad dincolo de ce-mi prezinti, dar incerc… Nu stiu daca tie iti sunt adresate aceste randuri, dar pot afla… Datoria ta e sa intrebi….daca vrei, daca esti interesat. Nu stiu de ce nu am continuat cu “adevaruri neadevarate”, dar sigur voi continua…intr-o alta zi. Nu stiu daca sa am incredere, dar deja e prea tarziu… Nu stiu de ce zambesc in fata unor litere, dar inca sunt in cautarea raspunsului… Nu stiu de ce nu-mi pasa de nimic, dar totusi ma consum… Nu stiu de ce nu rad, cand ar trebui sa fiu bucuroasa, dar am sa aflu… Am carnet de conducere! (acum am zambit). Nu stiu de ce am zambit, dar cred ca sunt mandra de mine… Sunt doua lumi paralele, care nu se pot intersecta, dar ne vom stradui …nu-i asa? Nu stiu daca intelegi ceva, dar ma vei intreba…cred. Inca ma uit la telefon…astept. Nu stiu ce astept, dar ma vei lamuri… Vreau sa intelegi  fara sa-ti explic, dar ma tem ca nu e posibil, dar totodata e putin probabil. Sunt doua cazuri: nu-ntreba acum! Le tin pentru mine. Nu stiu daca e corect, sau daca e sanatos, dar nu-mi pare rau, desi regretele s-au nascut cu ceva timp in urma… dar am facut un pact cu timpul. In cazul in care nu ne ajuta, ne vom ocupa personal de asta. Nu stiu ce intelegi prin “personal”, dar cred ca gandim la fel. Nu stiu de ce faci si tu parte din segmentul de 2%…nu e drept! ~X(

De multe ori nu gasesc nici un rationament in tot ce se intampla, dar nu incetez sa il caut…Nu stiu daca trebuie sa uitam de ratiune, dar cu siguranta vom afla.

In concluzie: nu stiu de ce am scris lucrurile astea, fiind convinsa ca nu voi fi inteleasa, dar nu-ntreba! Incearca sa simti!