Un nou post…..Nu intreba de ce n-am mai postat nimic in ultima vreme. N-am raspuns, am doar scuze. Vreau sa scriu despre voi, prieteni, vreau sa scriu despre zambete. Nimic nu se compara cu momentu in care reusesti sa aduci zambetul pe chipul unui prieten…fie el adus si de o simpla, banala carte istorica. Vreau sa mai scriu despre Ei, El, Ele, Mine si Voi. Am sa incep in ordine cronologica:
Ei – stiu ca sunt acolo de fiecare data cand sunt la marginea prapastiei, stiu ca n-au uitat, desi semnele sunt rare….din ce in ce mai rare. Timpul, anturajul, ne-au dus in directii opuse, dar reintalnirea e de fiecare data plina de momente kodak si amintiri frumoase.
El- stiu ca e mereu acolo(asta pentru ca nu poate sa fie aici), gata oricand sa ma faca sa rad cu glumele lui despre ”un oras cu 2 blocuri” , stie ca-i nashpa, stie sa-mi spuna noapte buna de mii de ori, stie ca-l urasc, stie ca mai trebuie sa aiba rabdare putin…stie cam prea multe. Ma tem ca deja e prea plin de sine! Hey! Tu! Deschide geamul! ach-med! si mai stiu ca nu e “the best day” of your life, dar se putea si mai rau!
Ele - va multumesc ca existati pentru mine, va multumesc ca incercati sa ma intelegeti cand am zile proaste, ca va bucurati cand am parte de cate o reusita, ca ne pierdem timpul cu mii de lcururi marunte, ca va jucati “arastasha” cu mine, ca vorbiti ca bebelusii, ca mi-ati scris o poezie, ca ma ascultati cand turui intr-una, ca ma stresati la lucrari, ca ma lasati sa ma cert cu voi de fiecare data cand “nu ma ascultati”
)), ca avem seri “miro” si ca imi dati teme de gandire.:)
Mine- nu pot trai fara ei,ele,el,voi….nu pot sa fiu asa cum as vrea sa fiu daca n-ar exista aceste variabile in viata mea.
Voi – cititi, poate va regasiti, poate zambiti, poate nu va pasa, poate credeti c-am innebunit cu atata “duiosie-n glas”….poate chiar am innebunit!:))
In concluzie:
1 comentariu
aprilie 22, 2008 la 5:31 pm
poate scrii si tu despre pizda si alte chestii mai suculente gen andaa si adaam