Astazi vreau sa scriu despre jurnalism si despre cei care ne fac sa ne fie scarba pana sa ne si mai gandim la aceasta meserie. Am sa scriu despre acei jurnalisti frustrati si plini de ingamfare, care n-au avut nicio satisfactie personala si cersesc intr-un mod grotesc atentie si isi doresc cu ardoare sa impuna respect. Sunt genul acela de ziaristi care, atunci cand suna si se recomanda, au impresia ca sunt de la securitate si ca e impetuos necesar sa li se puna toate informatiile pe care le cer pe tava. Bai oameni din spatele pseudonimelor, bai asa-zisi jurnalisti, ziaristi de suburbie, unde va e profesionalismul? Cand ma mai gandesc ca in spatele fiecarui amarat de pseudo-pseudonmin se ascunde cate un vis spre o rubrica intr-o publicatie cu nume sonor in Romania… ma trec toate transpiratiile. Voi chiar sperati? 
) Nu o spun cu regret, ba chiar va multumesc ca-mi dati satisfactia sa va numesc niste ziaristi de doi bani, care in curand nu vor mai valora nimic. Din cauza crizei, nu alta. Sa mai vorbesc de deontologie si etica profesionala? Sa mai vorbesc de respect si adevar? Mi-as dori, insa nu exista asa ceva in randul acestor oameni. Taie si spanzura de dragul de a-si manifesta frustrarile, de a se face auziti si de a umple inca o pagina a ziarului. In ciuda atitudinii revoltatoare, mai aveti tupeul sa pozati in victime in randurile publicatiilor. Pana si voi va plangeti de mila in articolele voastre. Da mai!, Car Mar, “bietul om” care esti, bietul om care incearca sa se faca auzit intre jurnalistii de duzina. Fara curaj, ascuns sub un pseudonim, e usor sa scrii ce vrei, sa deformezi cum vrei, dar de ce aceste articole nu sunt semnate cu numele si seria din buletin? Ca alea semnate sunt de bine, ca tre’ sa ai spatele asigurat daca-ti pui semnatura pe un articol nelalocul lui, pentru ca si asa te scuzi si spui ca e un pamflet. Un pamflet dizgratios, fara scuza, fara amuzamet si plin de frustrari personale. Pentru data viitoare, pentru numarul viitor din Magazin Salajean, ia incearca un pamflet la adresa ta, iar daca nu te descurci, suna un “prieten”(ma ofer) si mai apoi publica-l si spune-mi ca ai o zi proasta de la cafeaua de dimineata. Mi-e scarba de aceasta publicatie, mi-e scarba de voi si cei ca voi.
citez “
să-mi mai
pilesc, niţel,
unghiile pentru
ziarişti, că aştia nu
ştiu, încă, de ce
îs în stare!”
ps: incearca ceva mai original pentru data viitoare , ca deja faza cu “un vultur sta pe pisc” nu mai prinde si a treia oara.
13 Comentarii
februarie 23, 2009 la 1:19 am
esti idealista. si asta nu e lucru bun in zilele noastre
februarie 23, 2009 la 2:15 pm
Depinde de circumstante.
februarie 23, 2009 la 2:28 pm
ai vreun exemplu de jurnalist “perfect” din zilele noastre? ca sa inteleg exact ce iti doresti de la ei/noi.
februarie 23, 2009 la 5:40 pm
Nu exista perfectiune in niciun domeniu, dar putem vorbi despre etica si deontologie profesionala. Pot sa spun cu tarie ca ziarele sunt pline de frustrari personale, iar procentul articolelor de acest tip este mult prea ridicat in comparatie cu “adevaratele” articole. Nu spun sa nu se critice, DACA (iar acest termen trebuie cantarit foarte bine) e de criticat, chiar sustin ironiile, dar sa fie cu fundament.
februarie 23, 2009 la 6:12 pm
sa presupunem ca poti alege intre deontologie si profesionalim SI hranirea familiei, cu conditia
unica sa respecti anumite reguli, scrise negru pe alb pe fiecare perete al redactiei. ce ai alege? sa iti faci meseria cum trebuie, dar sa nu ai siguranta zilei de maine ?
in ziua de azi fundamentele se gasesc foarte greu iar cititorul roman agreaza stirile pe “surse sigure” dar scandaloase si nicidecum stirilele simpliste dar reale.
februarie 23, 2009 la 7:49 pm
ce ai cu jurnalistii a?:))
februarie 23, 2009 la 8:02 pm
Sa respecti regulile, sa iti hranesti familia, chiar si pe spatele scandalurilor din presa, dar sa nu creezi singur scandaluri fictive si sa nu arunci cu vorbe nepotrivite in stanga si in dreapta doar de dragul de a mai umple o pagina a ziarului ( vorbe nascute in biroul tau mic dintr-un colt al redactiei, din frustrarea de a fi undeva mult mai jos pe scara viselor din copilarie sau de prin anii facultatii).
Stiu ce se cere, stiu ce prinde la publicul din Romania, dar consider ca poate fi educat. Insa daca jurnalistii si oamenii de televiziune nu fac altceva decat sa puna paie pe foc si sa scoata in fata doar non-valorile, afisandu-le pe primele pagini ale ziarelor, unde se va ajunge?
In momentul cand scrii un articol, eu zic ca e de bun simt sa-ti pui si semnatura, undeva in josul paginii. La noi se pune semnatura, doar “daca e de bine”.
februarie 23, 2009 la 8:10 pm
am inteles, te opui vehement stirilor fictive si imaginare. can-canuri si alte baliverne,da ?
eu ma opun stirilor facute la comanda. gen antena3 care loveste 24 din 24 in basescu, realitatea care loveste in pnl-psd, in acelasi interval de ore dar in ultimul timp a inceput sa loveasca si in base`. da, cu lucruri de genul acesta ma lupt si eu, desi am trait pe pielea mea lupta impotriva subiectivisumului propriu si personal de foarte multe ori. si nu este tocmai usor.
de multe ori nici nu ai acordul sa semnezi multe articole politice. am trait asta pe pielea mea. si nu iti imagina ca avem o varsta diferita sau o gandire diferita fata de a ta. pur si simplu, scrii bine, hai foarte bine dar daca nu ai un RENUME..
asta este presa din romania. un fel de comando.
februarie 23, 2009 la 8:23 pm
Stiu despre ce vorbesti si pe de o parte inteleg, insa e si partea pe care nu o inteleg si nici n-as vrea vreodata sa o inteleg. Articole cenzurate, articole la comanda, can-canuri de prima pagina-”sa se vanda” s.a.m.d. Se respecta “ordinele”, daca vrei sa ai grija de locul de munca (si asa e perioada de criza). Nu am sa mai insist pe ideea mea, pentru ca am fost deja inteleasa, dar asta nu inseamna ca ma pot obisnui cu ea, sau ca pot accepta asemenea articole, cand le mai culeg de printr-o publicatie sau alta. N-am inclus in postul meu toti jurnalistii, ci doar pe “ACEIA”. Sunt jurnalisti, care isi respecta meseria, cu bune si rele, dar care mai intai de toate sunt oameni. Si cand vorbesc despre respect, ma refer la faptul ca mentin statutul, meseria, sau vocatia de jurnalist la un nivel ridicat ( cu de toate, dar atat cat trebuie si asa cum trebuie).
februarie 23, 2009 la 8:25 pm
ca noi sunt multi. poate generatia urmatoare de presa, din care sper sa facem parte, va schimba un pic nuanta lucrurilor.
o seara placuta
februarie 23, 2009 la 8:33 pm
Speranta moare ultima.
O seara placuta si tie.
iunie 7, 2009 la 3:52 pm
Problema de fapt se pune altfel, oamenii aia n-au nicio vina ca s-au trezit intr-o dimineata si s-au hotarat sa devina jurnalisti. E adevarat, ies niste bani super frumosi din aceasta meserie. NOI, cititorii, suntem problema. Altfel cum niste gunoaie de ziare ca Libertatea, Click, CanCan sau mai stiu eu ce alte mizerii au atata notorietate ? Sunt la o facultate de jurnalism, cunosc foarte bine toate teoriile si ma intreb daca in astfel de conditii mai are rost sa te lupti cu sistemul.
In alta ordine de idei, scrii foarte bine. Keep up the good work !
iunie 7, 2009 la 9:56 pm
Nu merita sa lupti cu sistemul, dar merita sa ai puterea de a scrie si de a-ti asuma tot ce pui acolo negru pe alb. Multumesc pentru apreciere.