ha! Asa-i ca asteptai un nou articol? Nu! Nu te uita in stanga si in dreapta, ca despre tine-i vorba, cititorule. Asadar si prin urmare, fiindca si deoarece, in mod cert si cu siguranta vreau si imi doresc sa trec de articolul anterior cu finalitatea lui si am sa postez din nou, aici si acum. Fii atent! Esti aici? Ma urmaresti?
Bun.. astea fiind zise, se tranteste usa (da’ cand zic “se tranteste”, ma refer la modul cel mai brutal cu putinta, ca si atunci cand cade si putina tencuiala pe podea), iar ea ramane cu ochii atintiti la clanta. Asteapta sa se deschida din nou si sta nemiscata, nevrand sa intervina cumva in cursul firesc al lucrurilor. Ramane pierduta pentru cateva momente, incearca sa inteleaga de ce e tencuiala pe podea, de ce nu se vede nicio umbra in spatele usii si mai ales cum a ajuns sa-si puna intrebarea “de ce?” , din nou. O forta o ridica in picioare si merge spre usa. Daca usa nu da semna sa se deschida, incearca clanta…degeaba. O mai incearca o data…si inca o data…din nou… nu auzise zgomotul facut de cheie, dar totusi usa era incuiata. Contrariata, nemaintelegand nimic din toate astea, cauta sa afle, dar usa nu se deschidea sub nicio forma, cheia nu era de gasit, iar geamul parea sa aiba un grilaj de fier, neprietenos si el, de altfel. Ii suna in minte zgomotul surd al usii trantite si nu reusea sa depaseasca momentul…nu pentru ca nu-si dorea, dar n-avea sens, n-avea logica, nimic nu se lega….si totusi, era inchisa intre patru pereti, fara vreun raspuns si fara vreo posibilitate de-a intelege ceva. Totul ramane in urma, cade pe ganduri si incet,incet adoarme. In somn, povestea se reia, dar din alt unghi. Se trezeste inmarmurita…spera ca a fost doar un vis…unul urat, dar se loveste de aceeasi usa, cu urmele dezordinii create de “inchiderea” ei. Tencuiala nu se miscase, usa s-a deschis intre timp, dar holul era la fel de gol. Nu mai vrea sa intrebe nimic…fara raspunsuri, a hotarat sa respecte decizia impulsivitatii si sa nu mai caute cheia, sau motivul. In tot raul e si-un bine…isi spune, desi acum nu prea vede partea aceea, desi nu poate sa gandesca asa cum isi propune, desi s-a oprit in a cauta un raspuns… Camera e din nou curata, urmele de tencuiala nu se mai vad, desi sunetul continua sa-i bantuie gandurile…usa sta tacuta, isi indeplineste sarcina de usa, dar cheia e pierduta, fara explicatii.
Va gasi o alta cheie si va deschide o noua usa. ..intr-o zi.
