Ani de liceu (The end)

Jump to Comments

O lacrima in coltul ochiului. Sa fie sfarsitul? Sa fie inceputul? Care dintre inceputuri? Cel nou, sau cel vechi? Sa fie teama, ori sa fie regretul? Sa nu fii trist ca e gata, pentru ca “maine” abia acum incepe! Stare de spirirt… de care? Indescifrabila. Indispozitie. Detasare. Regret. Regret ca doar peste 10 ani ne vom mai regasi in aceeasi formula, dar niciodata la fel. Am invatat sa ne pretuim in ultima clipa, am invatat sa ne oferim respect in ultimele zile, am recunoscut ca ne va fi dor, am plans ( Fata! Ne-am stricat machiajul!), ne-am sustinut, ne-am ascultat si am privit in urma. Nu se temrina aici! “Am fost mereu in fruntea tuturor”, pentru ca eram un “grup impunator”, am cunoscut “tzagane si printzese”, am cunoscut oameni care au si vor avea ceva de spus in continuare. Ne-am iubit diriginta, chiar daca era neaparat sa sune parintii pentru confirmarea fiecarei absenta. Ne-am iubit profesorii…fiecare in felul lui, dar l-am iubit pe profu’ de mate toti, cu aceeasi intensitate, chiar daca  “ieseam sa ne racorim”,in cazul in care  zambeam, chiar daca sobietatea si seriozitatea erau elementele cheie ale acestor ore, chiar daca ne bucuram cand nu venea uneori la scoala si chiar daca alteori noi eram cei care nu “serveau” orele de mate. Mate info, info intensiv. Am scos-o la capat pana la urma, am rezistat eroic si nu ne pare rau nicio clipa. Nu ne consideram “fitzosi de CNS”, ci mai degraba norocosi ca ne-am gasit mediul potrivit de “desfasurare”, ca am fost inconjurati de elite ( de toate felurile), ca am cunoscut oameni care stiau sa ne impulsioneze si ca era acel ceva in fiecare din noi, care astepta sa fie motivat. Pentru ca, desi nu ne pasa de note, la sfarsit de semestru ne rugam sa ne scoatem mediile si pentru ca eram mereu intr-o continua competitie ( fiecare spera cate un loc pe podium:la invatatura, ori la absente). Si da! Chiar am profitat din plin de fiecare clipa din laboratoru’ de bio, de pe pod (o parte dintre noi), din restul claselor in care mai faceam cate o ora, cand “se faceau experimente” in al nostru laborator de bio, sub stricta supraveghere a lui “Lentzi”. Pentru ca dupa admiteri, vom rememora excursiile la Felix, printr-o a treia! Ne vom amintit cu mult drag de pozele de pe panouri, de Solyom Sandor ), de jocurile de Kings si Boltz pe perechi:)), de “jucatul elastic” pe coridorul de la etajul 1, acelasi coridor care a suportat atatea impacari si despartiri, care pauza de pauza a gazduit perechile indragostite de la acelasi etaj ( care erau destule ) ). Ne vom aminti de tot si toate; dintr-a IXa, cand cei de-a doishpea erau priviti cu admiratie, pana acum, la final, cand le-am luat locul. Sa nu plangi, pentru ca m-am fortat sa evit “sentimentalismele”  si pentru ca, desi nu vom mai fi colegi, vom ramane prieteni (o parte din noi, cu siguranta!).

8 Comentarii

Filed under 1