De toate, amestecate

Jump to Comments

As fi vrut sa incep un nou post printr-o formulare care sa prinda la public, extrem de inteligenta si interesanta, dar… nu iese. Nicium. Trebuie sa recunosc ca nu sunt capabila de un asemenea efort. Cel putin nu acum. Scriu, sterg, ma gandesc, reformulez si scriu din nou. Sterg. Nu sunt in stare! Am idei, dar nu le pot inchega, nu le pot pune cap la cap, nu reusesc sa leg o propozitie coerenta, decat dupa chinuri groaznice, in care-mi fortez fiecare particica din creier si-mi supun fiecare neuron la adevarate toruturi. In 402 s-a creat o atmosfera total diferita de cea de la prima ora, e liniste si se invata. Se vrea a  se invata. Fiecare cum poate. Eu scriu, dar constiinta, pe de alta parte ma mustra si ma face sa ma simt vinovata ca nu intreprind ceva cu adevarat folositor. Nu-mi sta mintea si nici fizicul nu ma ajuta prea tare in aceste momente. Parca au facut un pact si ma indeamna la somn…perna mea alba parca se uita si-mi zambeste ironic…Dar Nu! Am sa invat! “Asa cum te stii distra, tot la fel de bine trebuie sa poti sa si inveti!” , idee auzita de pre amulte ori pana acum…dar peentru ca vreau sa fiu stapana pe situatie, am hotarat sami-o repet singura, pana cand se va prinde ceva de mine, pana cand mi se va face rusine mie de mine. Concentrare minima, dar cu ambitie! Las gandurile de aseara deoparte si de cealalta parte pun sa astepte pana sambata, gandurile cu privire la petrecerea ce urmeaza in Midi.  Se fac doi ani de Midi, doi ani in care s-au intamplat multe, in care in fiecare weekend a fost altceva, altfel, diferit si parca tot mai frumos. Cu ocazia asta, o sa fie “mare bal, mare”, cu bauturi si tot felu de premii, cu masti si costume, cu warm-up si cu Valentino Kanziany. Intelegi acum de ce nu-mi sta mintea la invatat? Intelegi acum de ce nu pot sa ma gandesc la nimic altceva? Intelegi…dar mai bine n-ai face-o si m-ai mustra, mai bine m-ai certa si m-ai trimite de la calculator, pentru ca vezi ca singura nu-mi iese, pentru ca vezi ca am nevoie de cineva care sa-mi spuna ca nu e bine asa, ca e bine altcumva. Sa ma traga de-o ureche si sa-mi inchida laptopul si sa-mi scoata muzica din cap.

Inchei aici si acum. Revin cu “after saturday night”, candva…saptamana viitoare.

Pana atunci : La multi ani, Midi! Sa continui sa cresti la fel de frumos ca pana acum!

1 comentariu

Filed under Cu si despre eu